Din lucrările apărute în Occident atragem atenţia asupra cărţii scrise de diplomatul şi economistul francez C. de Carrier „Diplomaţia economică. Diplomatul şi piaţa”.[1] Autorul descrie într-un stil accesibil evoluţia şi modificările în cadrul formelor şi mecanismelor de promovare a politicii economice externe, abordează rolul organizaţiilor internaţionale, prezintă modul de organizare a cadrului instituţional în diferite ţări.

Un alt autor care a descris destul de detaliat rolul factorului geoeconomic în politica externă este diplomatul indian Kishan Rana.[2] Lucrările lui „Bilateral diplomacy” şi „Inside Diplomacy” conţin capitole aparte referitoare la tematica studiată în prezenta teză.

Autorii R.Keohane[3] şi J.Nye[4] în anii 70-80, presupuneau că instituţiile, în formă de organizaţii internaţionale guvernamentale şi regimuri internaţionale reprezintă mecanisme de cooperare interstatală şi,implicit, de asigurare a unei stări mai puţin conflictuale pe arena mondială. Relaţiile internaţionale nu mai sînt circumscrise prin definiţie raporturilor interstatale, caracterul lor a suferit schimbări prin includerea în circuit a nivelurilor noi, în formă de actori nestatali, situaţie care a modificat esenţial reprezentările tradiţionale despre ştiinţa relaţiilor internaţionale şi despre viaţa internaţională, contribuind la transformarea atît a activităţilor practice ale agenţilor pe arena mondială, cît şi a instrumentelor de cercetare ştiinţifică. Instituţiile, în opinia lor, au devenit ele înseşi actori importanţi, formatori de sistem, contribuind la edificarea arhitecturii noi, policentriste a sistemului internaţional din perioada postrăzboi rece, mai ales în contextul sporirii rolului factorului geoeconomic şi în general, al dimensiunii geoeconomice a relaţiilor internaţionale, dar totodată nu a diminuat semnificaţia aspectelor de putere, în special de sorginte militaro-politică

Mai mulţi cercetători occidentali estimează geoeconomia ca pe o direcţie de perspectivă în modernizarea geopoliticii contemporane, dat fiind că a sesizat vectorul transformărilor geostrategice mondiale şi creşterea ponderii în relaţiile internaţionale a factorului economic contra celui militar: E.Luttwak este de părere că puterea militară gradul pierde din semnificaţie într-o eră geoeconomică nouă,[5] Kaplan R. anunţă primordialitatea problemelor economice asupra celor de securitate în cadrul sistemului global aflat în schimbare[6], iar L.Thurow este mai explicit, subliniind nu fără temei că „adevărata concurenţă dintre ţări va evolua în jurul aspectelor ce vizează care dintre ele poate fabrica produsele cele mai bune, ridica nivelul de trai şi dezvolta cea mai bine educată şi instruită forţă de muncă”.[7] De fapt, ideile geoeconomice reflectă tendinţele globalizatoare în extindere şi aprofundare, R.Rosecrance fiind unul dintre primii cercetători care le-a remarcat: „naţiunile devin atît de interdependente economic, încît scade năzuinţa de a se lupta între ele. Nu puterea militară, ci comerţul reprezintă calea spre putere în lume”[8], reactualizînd unele supoziţii antebelice, dar care s-au dovedit a fi iluzorii. Însă nu toţi analiştii împărtăşesc ideile lui L.Thurow despre înlocuirea confruntării militare cu competiţia economică: A. şi H.Toffler susţin că „războiul economic nu este un substituit al conflictului militar, ci de cele mai multe ori un simplu preludiu, dacă nu chiar o provocare la războiul propriuzis”[9], iar S.Huntington[10] a fundamentat teoria globală a „ciocnirii civilizaţiilor”;

Baza istoriografică din spaţiul CSI. În Rusia de asemenea se atestă o varitate de izvoare la tematica cercetării geoeconomice a politicii externe. Cu toate că majoritatea din ele nu abordează domeniul geoeconomiei direct, totuşi, au o mare însemnătate teoretico-metodologică deoarece ne oferă o bază de cunoştinţe economice necesare pentru a înţelege mai profund rolul factorului geoeconomic în politica externă.

Este necesar să fie evidenţiate cîteva lucrări, dedicată în totalitate subiectului studiat. Menţionăm aici: Буренин А.В., Игошин И.Н. Геоэкономика и экономический суверенитет[11]; Черная И. П. Геоэкономика: Учебное пособие[12]; Медведев А. Эпоха геоэкономики. Союз Беларусь – Россия[13] etc.

Din lista suporturilor de curs de semnificaţie alcătuite în Rusia menţionăm următoarele: П. Цыганков Мировая политика: содержание, динамика, основные тенденции[14] şi M. Лебедева Мировая политика[15]. Suportul de curs al lui P. Ţîgankov este perfectat în spiritul sociologiei relaţiilor internaţionale şi include mai multe aspecte precum fundamentele conceptuale, istoria şi teoria, metodologia şi epistemologia Relaţiilor Internaţionale, ordinea,sistemul şi mediul internaţional, conflictele şi cooperarea în cadrul relaţiilor internaţionale. El mai puţin supune analizei perioada postrăzboi rece, dar insistă asupra stării de destabilizare a sistemului internaţional, care presupune că omenirea se află într-o etapă de cotitură a dezvoltării sale, imperativele supravieţuirii, securităţii şi progresului solicitînd un model mai sigur al ordinii internaţionale, care ar corespunde tendinţelor noi, derivate din dedublarea,,lumii stat-centriste”şi coexistenţa ei cu alta, a actorilor netradiţionali.Urmărind să determine caracterul legilor şi conţinutul legităţilor în evoluţia relaţiilor internaţionale, cercetătorul rus remarcă lipsa în acest domeniu a unor conexiuni esenţiale, durabile şi repetabile, ordine care a alimentat scepticism şi interpretări stocastice ale istoriei şi, implicit, dificultăţi în formularea legilor în ştiinţele sociale.

Baza istoriografică românească. În acelaşi timp în România au apărut o serie întreagă de lucrări dedicate tematicii cercetării geoeconomice a politicii externe. Autorul Secrieru Stanislav[16] ne menţionează că creşterea rolului economiei bazată pe cunoaştere şi tehnologii de vîrf, ordine care asigură sporirea ponderii factorului geoeconomic comparativ cu cel geopolitic, această tendinţă fiind amplificată de opţiunea de participare la procesele de cooperare multilaterală de caracter comercial-economic. Însă nu trebuie de subapreciat rolul strategiei şi factorului militar în relaţiile internaţionale, supoziţie care este confirmată de numeroasele intervenţii militare organizate şi desfăşurate ca regulă în coaliţii.

La nivelul studiilor româneşti, literatura care pune în vileag rolul paradigmei geoeconomice în relaţiile internaţionale, este următoarea: Hlihor C. cu lucrarea Geopolitica şi geostrategia în analiza RI contemporane[17]. Perspectivele din care este abordată geopolitica în această lucrare îşi propun să depăşească şi acest cadru. Ideea de la care a pornit autorul a fost aceea că astăzi viaţa internaţională a devenit atât de complexă şi de diversificată încât a o înţelege doar din perspectiva unei singure discipline este insuficient. Prin urmare, la analiza făcută de autor din perspectivă istorică, sociologică, economică, antropologică trebuie adăugată şi dimensiunea geopolitică. De pe această poziţie trebuie redefinită geopolitica în corpusul de discipline academice care studiază relaţiile internaţionale şi clarificate paradigmele cu care ea operează.

Un alt autor este Niculescu I., care în articolul său Geopolitica - un nou început?, propune geoeconomia ca alternativă la studiul geopoliticii.[18] Ipoteza de lucru propusă de Niculescu I. porneşte de la premiza că nu factorii geografici, culturali, ideologici, etnici, religioşi etc. sunt importanţi, ci realitatea pur economică în raportul ei cu spaţiul. Pentru geoeconomie nu este important care popor locuieşte pe un spaţiu, care este istoria lui sau spiritualitatea sa. Important este dacă se găseşte în centrul sau la periferia deciziei economice.

Baza istoriografică din Republica Moldova. Prohniţchi V.[19] susţine că problemele economice interne ale Republicii Moldova, suprapuse pe dimensiunile ei geografice, economice şi politice mici, pot conduce, pe termen lung, la pierderea patrimoniului industrial, la primitivizarea tehnologiilor agricole, la degradarea resurselor intelectual-umane, iar ca urmare a acestora, la pierderea independenţei politice, urmînd revenirea la ipostaza de periferie economică a metropolei ruseşti. Pentru a contracara aceste perspective nedorite, trebuie să fie preluate oportunităţile extinderii structurilor economice, politice şi de securitate europene şi euroatlantice.

Specialistul Juc V.[20] ne menţionează că în contextul creşterii rolului factorului geoeconomic şi a transformărilor în caracterul actorilor ,,centrul de putere” a devenit conceptul operaţional şi justificat ştiinţific în definirea configuraţiei ordinii mondiale şi structurii sistemului internaţional postrăzboi rece, dat fiind că urmărind să participe la mecanismele şi instituţiile de cooperare multilaterală, statele se asociază, iat entităţile care rezultă , se transformă ele înseşi actori majori, formatori de sistem, în dependenţă de ponderea şi autoritatea lor.

În acord cu O. Serebrian[21] şi în dezacord cu Concepţia politicii externe a Republicii Moldova considerăm că datorită amplasării sale geografice şi conjuncturii regionale, Republica Moldova nu are la moment o semnificaţie nici geopolitică şi nici geoeconomică deosebită, aflîndu-se la periferia spaţiului integrării europene şi securităţii euroatlantice. Contrar aşteptărilor optimiste, inclusiv expuse şi de O. Serebrian, dar nu numai, sîntem de părere că valoarea geopolitică a Republicii Moldova nu s-a mărit cu extinderea NATO şi UE spre est, continuînd să rămînă vulnerabilă din punct de vedere al independenţei economice şi asigurării „suveranităţii reale”, în special la capitolul resurse energetice.

Un alt autor care merită a fi menţionat este A.Burian[22] care a specificat pe bună dreptate că producţia autohtonă „era destinată aproape în exclusivitate pieţii URSS”, iar actualmente la standardele şi calitatea ei „poate fi vîndută doar pe pieţele unor ţări ale CSI şi în prezent Republica Moldova este obligată să se menţină pe piaţa CSI, fără a se lăsa eliminată de acolo în pofida încercărilor de a-i face concurenţă”.

Cercetătorul din Republica Moldova Ilaşciuc Andrei[23] ne menţionează că spaţiul geoeconomic european este supus actualmente unor tendinţe, ce necesită a fi luate in consideraţie de factorii de decizie din R. Moldova: Ca rezultat al interferenţei intereselor şi factorilor geoeconomici, financiari, tehnologici, informaţionali, legislativ-naţionali, etnopsihologici etc., spaţiul geoeconomic european devine tot mai dinamic şi „agresiv”. Aceste evoluţii sunt determinate de progresul tehnico-ştiinţific, care a creat posibilităţi noi pentru depăşirea spaţiului; Relaţiile internaţionale tot mai mult sunt dominate de subiecţi privaţi (corporaţii transnaţionale, nuclee industriale, persoane particulare şi alte structuri noi in economia mondială) şi tot mai puţin sunt controlate de către state. In legătură cu aceasta, DIM treptat va fi substituită de diviziunea corporativă a muncii. Pe de altă parte, diminuarea rolului statului pe plan economic extern şi intern va conduce la deteriorarea suveranităţii, iar pe de altă parte, va înlesni ascensiunea intereselor geoeconomice în vîrful ierarhiei intereselor strategice;

Nu poate fi trecută cu vederea nici suportul de Curs ’’Geoeconomie’’ al specialistului autohton Mîtcu Matei.[24] Autorul ne menţionează că Republica Moldova este o ţară săracă în resurse economice. Această situaţie a determinat, în mare măsură, formarea şi dezvoltarea economiei naţionale pe sectoare şi pe ramuri de activitate economică pe parcursul secolelor. Printre resursele importante ale teritoriului se numără condiţiile naturale favorabile dezvoltării agriculturii, remarcîndu-se calitatea condiţiilor agroclimaterice şi pedologice, resursele umane de forţă de muncă de o calificare relativ înaltă, nepretenţioasă şi uşor adaptabilă la noile condiţii social-economice, potenţialul tehnico-ştiinţific relativ înalt. Aceste avantaje sunt combătute în mare parte de lipsa resurselor naturale de importanţă strategică, piaţa internă de desfacere mică, la care se adaugă şi veniturile mici ale populaţiei, situaţie nefavorabilă pentru investiţiile străine, structura industrială precară moştenită din perioada sovietică, neadecvată potenţialului ei, infrastructura slab dezvoltată, precum şi un şir de probleme de ordin politic, social care luate оmpreună plasează R. Moldova în subsolul economic european.

Un alt domeniu ştiinţific, care ar putea atinge tematica examinată, este sfera relaţiilor economice internaţionale. Dar şi specialiştii-economişti nu atrag multă atenţie aspectului geoeconomic al politicii externe. Lucrările de acest gen pot doar menţiona un eventual rol al aparatului diplomatic în promovarea intereselor economice. În rezultatul examinării literaturii referitoare la relaţii economice externe, scrise de autorii autohtoni s-au evidenţiat două compartimente tematice. Autorii care examinează relaţiile economice externe ale Moldovei din perspectiva ştiinţelor economice. În calitate de exemplu poate servi lucrarea dlui Dumitru Moldovan „Economia relaţiilor externe” (1999)[25], unde autorul analizează activitatea economică externă Republicii Moldova prin prisma teoriilor clasice a comerţului exterior (liberul schimb şi protecţionismul), prezintă evoluţia acestei politici. De asemenea autorul examinează cadrul juridic al relaţiilor economice între Moldova şi alte state. Tot în acest compartiment se include lucrarea lui dr. Ion T. Guţu[26] „Republica Moldova: economia în tranziţie” (1998). Încă o lucrare este manualul profesorului universitar, doctor habilitat în ştiinţe economice Petru Roşca „Relaţii economice internaţionale”.[27] Un loc aparte în acest compartiment tematic, ocupă tratarea relaţiilor economice externe din perspectiva marketingului. Spre exemplu lucrarea dlui Valentin Railean[28] examinează strategiile de promovare a exportului, şi strategiile generale ale comerţului exterior, se arată importanţa studierii pieţelor, adaptării produselor la cerinţele externe ş.a.



[1] Каррон де ла Каррьер Г. Экономическая дипломатия. Дипломат и рынок / Пер. с фр. – М.: «Российская политическая энциклопедия» (РОССПЭН), 2003, p. 18

[2] Rana K., Bilateral Diplomacy,  Chapter 4: Economic Diplomacy http://textus.diplomacy.edu/thina/GetXDoc.asp?IDconv=3022 – vizitat la 14.02.2016

[3] Keohane R. Relaţiile internaţionale: vechi şi nou. În: Manual de ştiinţă politică./ ed.: Goodin Robert. Klingemann Hans-Dieter. Iaşi: Polirom, 2005. p.403

[4] Nye J., Is the American Century Over?. În: Journal of Polity, New York, N 3, 2015, p. 13-22

[5] Lutwak E. Detente and the Nixon Doctrine. În: American Foreign Polieg and the Pursuit of stability, 1969-1976, Cambridge University Press, 1984, p. 17-32

[6] Kaplan R. Anarhia care va veni. Spulberînd visele ulterioare Războiului Rece. Bucureşti: ANTET, 2002, p. 104

[7] Thurow L. Unipolarity Without Hegemony. În: International Studies Review. 1999, summer, p. 135-159

[8] Rosecrance R. Getting Hegemony Right. În: The National Interest. 2001, nr.63, spring. p.17-24

[9] Toffler A. Război şi anti-război. Supravieţuirea în zorii secolului XXI. Filipeştii de Târg: ANTET, 1995, p. 44

[10] Huntington S. Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. Filipeștii de Târg: ANTET, 1997, p. 118

[11] Буренин А.В., Игошин И.Н. Геоэкономика и экономический суверенитет. -М.: АПРИКОМ, 2007, p. 107

[12] Черная И. П. Геоэкономика: Учебное пособие. М.: Издательско-торговая корпорация «Дашков и К», 2012, p. 39

[13] Медведев А. Эпоха геоэкономики. Союз Беларусь - Россия, № 16, 29 апреля 2010, c. 4

[14] Цыганков П. Мировая политика: содержание, динамика, основные тенденции. -Москва: Limin, 2012, p. 18

[15] Лебедева М. Мировая политика. Учебник. -Москва: Аспект – Пресс, 2007, p. 144

[16] Secrieru S. Ordinea mondială-concepte și perspectiven:Manual de relaţii internaţionale/ coord.:Miroiu Andrei.Ungureanu Radu-Sebastian. Iași:Polirom, 2006.p.311

[17] Hlihor C. Geopolitica şi geostrategia în analiza Relaţiilor Internaţionale contemporane. Bucureşti: Editura Universităţii ’’Carol I’’, 2005, p. 65

[18] Niculescu I., Geopolitica - un nou început?. În: Euxin, Revistă de sociologie şi geoistorie,  nr. 1-2/2007, Bucureşti, p. 89-94

[19] Prohniţchi V. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Acţiuni şi implicaţii geoeconomice. Chişinău: IPP, 2001, p. 33

[20] Juc V. Introducere în teoria relațiilor internaționale. În: Revista de Filosofie și Drept. 2000, nr.2-3. p.3-10

[21] Serebrian O. Politica și geopolitică. Chișinău: Cartier, 2004, p. 18

[22] Burian Al. Geopolitica lumii contemporane. Chişinău: Tipogr. Centrală, 2003, p. 29

[23] Ilaşciuc A. Factorul geoeconomic în politica externă a statelor la etapa actuală. Iaşi: Pan-Europa, 2011, p. 88

[24] Mîtcu M., Geoeconomie. Note de curs. Academia de Studii Economice din Moldova: Catedra „Geografia şi Economia Mediului”. Chişinău 2006, p. 213

[25] Moldovan D. Economia relaţiilor externe ale Republicii Moldova. Chişinău: ARC, 1999, p. 102

[26] Guţu I., Republica Moldova: Economie în tranziţie. Editura ,,Litera”, Chişinău, 1998, p. 91

[27] Roşca P. Relaţii economice internaţionale. Chişinău: ULIM, 2005

[28] Railean V. Integrarea ţărilor est-europene în Uniunea Europeană: perspective pentru Republica Moldova. Chişinău: Rplus R, 2000

Back to top